In acest articol, expertii de la Protableta.ro ne prezinta constructia displayului.
Exista mai multe modalitati principale de a construi un touchscreen. Obiectivele cheie sunt recunoasterea uneia sau mai multor degete atingand un afisaj, interpretarea comenzii reprezentate de acestea si comunicarea comenzii aplicatiei corespunzatoare.
In cele mai populare tehnici, abordarea capacitiva sau rezistiva, exista de obicei patru straturi:
• Poliesterul de suprafata acoperit cu un strat transparent de material conductor metalic pe partea inferioara.
• Adeziv de spatiere
• Stratul de sticla acoperit cu un strat transparent de material conductor metalic pe partea superioara
• Stratul adeziv pe partea din spate a geamului pentru montare.
Cand un utilizator atinge suprafata, sistemul inregistreaza modificarea curentului electric care trece prin afisaj.
Tehnologia semnalului dispersiv pe care 3M a creat-o in 2002 masoara efectul piezoelectric – tensiunea generata atunci cand forta mecanica este aplicata unui material – care apare chimic atunci cand se atinge un substrat de sticla tare.
Exista doua abordari bazate pe infrarosu. Intr-una, o serie de senzori detecteaza un deget atingand sau aproape atingand afisajul, intrerupand astfel razele luminoase proiectate pe ecran. In cealalta, camerele cu infrarosu montate in partea inferioara inregistreaza atingerea ecranului.
In fiecare caz, sistemul determina comanda dorita bazata pe comenzile care apar pe ecran in momentul si locatia atingerii.
Dezvoltarea touchscreenelor multipunct a facilitat urmarirea a mai mult de un deget pe ecran. Astfel, operatiile care necesita mai mult de un deget sunt posibile. De asemenea, aceste dispozitive permit mai multor utilizatori sa interactioneze simultan cu ecranul tactil.
Cu utilizarea in crestere a ecranelor touchscreen, costul de baza al tehnologiei touchscreen este absorbit in mod obisnuit in produsele care o incorporeaza si este aproape eliminata. Ecranul tactil are acum o fiabilitate dovedita.
Astfel, ecranele touchscreen se gasesc astazi in avioane, automobile, console de jocuri, sisteme de control al masinilor, aparate si dispozitive de afisare portabile, inclusiv telefoanele Nintendo DS si multi-touch activate. Piata de dispozitive mobile cu ecran tactil a fost proiectata sa produca 5 miliarde dolari pana in 2009.
Abilitatea de a indrepta cu exactitate ecranul in pozitia in care este telefonul avanseaza, de asemenea, cu hibrizii grafici si ecrane emergente. PVDF joaca un rol major in aceasta inovatie datorita proprietatilor sale piezoelectrice inalte.
Aplicatia TapSense, anuntata in octombrie 2011, permite ecranelor touchscreen sa distinga ce parte a mainii a fost utilizata pentru intrare, cum ar fi degetul, articulatia si unghia. Acest lucru ar putea fi folosit intr-o varietate de moduri, de exemplu, pentru copiere si lipire, pentru capitalizarea literelor, pentru activarea diferitelor moduri de desen si altele similare.
Acuratetea ecranului tactil
Utilizatorii trebuie sa fie capabili sa selecteze cu precizie tintele pe ecranele tactile si sa evite selectarea accidentala a tintelor adiacente, pentru a folosi eficient un dispozitiv de intrare cu ecran tactil. Designul interfetelor touchscreen trebuie sa reflecte atat capacitatile tehnice ale sistemului, cat si ergonomia, psihologia cognitiva si fiziologia umana.
Liniile directoare pentru design-urile cu ecran tactil au fost dezvoltate pentru prima data in anii 1990, pe baza cercetarilor de inceput si a utilizarii reale a sistemelor mai vechi, presupunand astfel utilizarea tehnologiei de detectare contemporana, cum ar fi retelele infrarosii.
Aceste tipuri de touchscreen sunt in mare masura dependente de dimensiunea degetelor utilizatorului, deci instructiunile lor sunt mai putin relevante pentru majoritatea dispozitivelor moderne, folosind tehnologia touch capacitiva sau rezistiva.
