Oamenii au unele idei preconcepute atunci cand vine vorba de tratarea apei, considerand ca acest lucru implica doar folosirea chimicalelor si a clorului. In realitate insa, daca acest lucru ar fi valabil, apa noastra pe care o regasim la robinet nu ar mai fi in nici un caz buna de baut si nici macar de spalat.
Pentru a avea insa o idee despre ce inseamna epurarea apelor uzate, ar trebui sa ne familiarizam cu terminologia ci clasificarile acestui amplu proces.
Pentru inceput, ar trebui sa stim ca, la modul uzual, exista trei niveluri de tratare a apelor: primar, secundar si tertiar, acesta din urma fiind si cel mai avansat.
Tratamentul primar al apelor, care de cele mai multe ori este mecanic, este conceput pentru a elimina reziduurile brute, corpurile solide si mizeria care plutesc deasupra apei. Aceasta operatiune se bazeaza pe oprirea obiectelor solide si a sedimentelor, prin folosirea fortei gravitationale, pentru a retine orice corp care ar putea dauna sanatatii umane.
Acest nivel este denumit, la modul generic, si tratamentul mecanic al apei, deoarece se foloseste doar de oprirea obiectelor si corpurilor solide. Folosirea altor substante chimice, in astfel de situatii, nu ar face decat sa grabeasca procesul de sedimentare a corpurilor, care, in ultima instanta, tot mecanic ar trebui selectate.
Tratamentul mecanic al apei poate reduce ponderea sedimentelor si obiectelor straine din apele uzate cu aproximativ 20-30 la suta, in vreme ce alte tehnologii sunt capabile sa ofere un procent de 50-60 la suta.
Tratamentul primar este folosit, dupa cum ii spune si numele, in primul stadiu al tratamentului apelor uzate. O serie de tratamente avansate pentru tratarea apelor uzate, in special din zonele puternic industrializate, folosesc acest tratament primar, dupa care folosesc diferite trepte ale acestuia, in functie de incarcatura si de nivelul de sedimente care se regasesc in apa.
Tratamentul secundar al apei, denumit si tratament biologic, se va ocupa de eliminarea si anihilarea materiilor organice care au scapat de filtrele tratamentului primar. Acest lucru este realizat de microbi sau de alge care folosesc materiile organice din apa drept hrana, iar mai apoi o convertesc in dioxid de carbon, apa si energie folositoare propriei cresteri si reproduceri.
Se estimeaza ca aproximativ 85 la suta din materiile solide care plutesc in apa sunt indepartata in timpul tratamentului secundar. Acesta foloseste tehnologii pe baza de alge si namoluri care au capacitatea de a dizolva si consuma materiile organice din apa.
In fine, tratamentul tertiar poate elimina pana la 99 la suta din impuritatile existente intr-o canalizare, producand o apa reciclata care poate fi considerata aproape potabila. Tehnologia folosita in aceste cazuri este insa ceva mai costisitoare, necesitand atat un nivel inalt de pregatire al operatorilor, cat si echipament si consumabile speciale.
