In 1953, Allen Gant, Sr., de la Glen Raven Knitting Mills a dezvoltat un echivalent comercial cu acesti furtuni pe care ii numea “Panti-Legs”, dar acestea nu au fost aduse pe piata libera pana in 1959. In acest timp, Ernest G. Rice si-a inventat propriul design pentru chilot, similar cu cel purtat astazi, iar in 1956 a prezentat un brevet intitulat “Ciorapi combinati cu chiloti”. Acest model a fost adoptat de alti factori de decizie, ceea ce a dus la diferende in instantele din S.U.A. timp de mai multi ani inainte ca brevetul sa fi fost acceptat ceva timp dupa moartea proprie a lui Rice. De aici a fost doar un pas pana la a se ajunge la productia de ciorapi medicinali.
Pana in acest moment, nu era niciun motiv pentru femeile aflate in afara show-business-ului sa poarte “furtunul pantalonilor”, deoarece hainele mai lungi au permis utilizarea ciorapilor peste genunchi, fixati cu o centura de jartiera. Cu toate acestea, in anii 1960, imbunatatirea proceselor de fabricatie a textilelor a facut chilotul din ce in ce mai accesibil, in timp ce textilele create de om, cum ar fi spandexul (sau elastanul), le-au facut mai confortabile si durabile. Aparitia miniskirtului la moda, care a expus picioarele deasupra genunchiului, a facut ca chilotul sa devina o necesitate pentru multe femei. In 1970, vanzarile de ciorapi din S.U.A. au depasit pentru prima data ciorapii, si aceasta a ramas inca de atunci. Ciorapi a devenit un dulap de baza in anii 1970 si 1980.
