Incepand de la produse semifabricate, flori si dale rezultate prin procesul de turnare, otelul este un material extrem de versatil, care permite prelucrarea sub diverse forme, prin tratamente termice si mecanice. Produsele astfel rezultate sunt folosite din plin in sectorul constructiilor, atat de sine statatoare, cat si in cadrul ansamblurilor metalice precum aceste hale metalice.
Iar durabilitatea lor este atat de mare, incat, chiar fara niciun fel de intretinere, unele produse pot tine mai mult decat o viata de om. In cele ce urmeaza, vom trece in revista cateva modalitati de folosire a otelului, pentru a intelege mai bine eficienta acestuia in sectorul constructiilor si al decoratiunilor.
Otelul este cunoscut ca un material extrem de rezistent, care poate fi modelat la temperaturi normale. Rezistenta sa scade insa simtitor, in cazul temperaturilor inalte. Din acest motiv, tiglele, barele si dalele din otel sunt turnate in forme de baza si modelate la temperaturi potrivite, atent controlate.
Metoda cea mai comuna de prelucrare a otelului vizeaza incalzirea acestuia la o temperatura de aproximativ 1.200 de grade, in cuptoare speciale, dupa care se toarna in diverse forme, in cilindri sau bare compacte. Dupa aceasta, barele si rolele din otel sunt aranjate in seturi, putand fi depozitate si transportate extrem de usor.
In alte cazuri, pentru a modifica si prelucra alte materiale la fel de rezistente precum otelul, avem nevoie de exercitarea unor forte de mii de tone. De asemenea, materialul trebuie prelucrat la temperaturi mult mai inalte, cu un consum substantial de energie, pentru a putea fi tras in forme si bare de diferite dimensiuni.
Aici, avem de-a face cu doua categorii principale de produse din otel. In primul rand, avem produsele plate, sub forma de foi sau dale, si produse lungi, sub forma de bare sau cilindri, de forma rotunda sau rectangulara.
Pentru produsele plate, sunt necesare doua prese sub forma de rulouri, asezate deasupra unei cuve deschise. Pentru produsele alungite, este nevoie, de asemenea, de forme speciale, prin care otelul este turnat si mai apoi racit, pentru a capata forma cilindrica sau rectangulara dorita.
Sectiunile tubulare necesita, de asemenea, procedee diferite de productie. Unul este procesul fara sudura, prin care pur si simplu se face o gaura intr-o bara fierbinte, iar cea de-a doua metoda vizeaza sudura, prin care o placa plana de otel este indoita intr-o forma cilindrica, iar margnile sunt sudate impreuna.
Metoda sudurii este cea mai raspandita si cea mai comuna, reprezentand partea cea mai consistenta a productiei, putand rezulta cilindri de pana la 4 metri in diametru. De asemenea, benzile din otel sunt ghidate prin canale speciale si apoi racite, pentru a rezulta forme cilindrice.
