Sistemele de rafturi pentru biblioteci

Sistemele de rafturi pentru biblioteci

Share Button

O biblioteca este o piesa de mobilier, folosita aproape intotdeauna cu rafturi orizontale, pentru depozitarea cartilor sau a altor documente din hartie. Exista in ziua de astazi biblioteci personale, folosite in casele particulare, cele publice si cele ale universitatilor, birouri sau librarii.

O biblioteca poate fi prevazuta cu usi de sticla. De obicei, este conceputa din imbinarea a doua sau mai multe unitati de rafturi, care pot fi folosite si pentru depozitarea si display-ul altui gen de obiecte, in afara de carti (de exemplu bibelouri, suveniruri, cosulete decorative, etc.).

Bibliotecile exista intr-o gama foarte larga, de la modele mai mici, de inaltimea unei mese obisnuite, la modele de dimensiuni impresionante, ce ating tavanul. Pentru rafturi metalice second hand, intra pe Storeexpert.ro.

consultanta Dan Bradu

Rafturile pot fi fixate sau ajustabile in pozitii diferite, intr-o biblioteca. In camere dedicate in totalitate depozitarii cartilor, bibliotecile pot fi fixate permanent pe un perete. Acestea pot fi prevazute cu usi ce pot fi inchise, pentru a proteja cartile de poluarea aerului, fum de tigara, aburi sau condens.

Aceste usi sunt intotdeauna transparente, pentru a permite oamenilor sa poata citi titlurile cartilor. Cartile de valoare ridicata pot fi tinute in casete incuiate cu usi de lemn sau transparente. Un raft pentru carti obisnuit, sta in general pe alta piesa de mobilier, asa cum ar fi un dulap sau o comoda.

Cartile de dimensiuni mai mari sunt pastrate mai degraba in pozitia orizontala (stivuite orizontal) . In limba latina si in cea greaca, ideea rafturilor pentru biblioteca este reprezentata prin termenii Bibliotheca si respectiv Bibliotheke, derivative care inseamna “librarie” in majoritatea limbilor moderne.

Istoricul rafturilor pentru carti.

Librariile private au aparut in Republica Romana tarzie: Seneca a protestat impotriva unor librarii doar pentru display, detinute de proprietari analfabeti, ce cu greu isi puteau citi titlurile sau numele proprii, dar afisau biblioteci intregi pline cu scroll-uri (numite si “armaria”), din lemn scump, incrustat cu fildes.

Un anumit tip de biblioteci rotative au aparut in China imperiala si erau numite la inceputuri, “zhuanluntang”, inventarea lor fiind atribuita lui Fu Xi, in anul 544 dupa Hristos.

Descrieri ale acestor biblioteci rotative au fost gasite in secolele 8 si 9, in anumite texte chinezesti. Bibliotecile rotative au fost popularizate in manastirile budiste, in timpul dinastiei Song, sub conducerea imparatului Taizu, care a ordonat printarea in masa a scripturilor budiste numite Tripitaka.

Atunci cand erau scrise de mana, cartile nu erau produse in cantitati suficient de mari si erau pastrate in lazi ferecate, pe care proprietarii (in general nobilimea sau clericii bogati) le purtau cu ei, in calatorii.

Pe masura ce volumele tip manuscris au inceput sa se acumuleze in casele religioase sau in casele bogatilor, acestea au inceput sa fie depozitate pe rafturi sau in dulapuri.

Aceste dulapuri, sunt predecesorii directi ai bibliotecilor. Mai tarziu, bibliotecilor li s-au adaugat si usi, iar conceptul de biblioteca a evoluat. Chiar si atunci, volumele nu erau aranjate intr-o maniera moderna.

Erau stocate in gramezi pe laturi sau pe inaltime, cu spatele la zid si varfurile spre exterior. Pana la aparitia printarii ce a redus semnificativ costul cartilor si bibliotecile ce le adaposteau, erau folosite intr-un mediu select, al nobilimii sau al clericilor, care aveau in acelasi timp si un acces mult mai usor la cultura, in general.

Arhivatorul
Be Sociable, Share!

    You may also like

    Leave a comment

    Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.